Patricia nu simulează, nu teatralizează, nu se enervează și nici nu se eschivează. De la ciocnirile brutale cu lanțul de „stânci” până la prăvălirea peste mușuroiul de apărătoare gigantice e un traseu de câteva fracțiuni de secundă. Ca spectator nu sesizezi avalanșa de lovituri, dar dacă ai face-o, ai percepe poate un sfert din șocul simțit de Pati pe pielea ei. Sâmbătă, Patricia se pregătește de o nouă bătălie: vine Oltchim – Viborg, returul finalei de Liga Campionilor care pornește de la 28-21 pentru daneze.
Pati, se poate remonta diferența de șapte goluri? Vom studia tot ce este posibil, toate greșelile pe care le-am făcut, astfel ca să putem întoarce rezultatul. Avem cea mai frumoasă galerie din România și sper că ne va ajuta mult!
Tu oricum îți faci mereu autocritica… Mie îmi este foarte greu să adorm după un meci, mă gândesc la ratări și la ce puteam să fac mai bine. Mă uit la înregistrări, ca să văd unde am greșit, pentru că niciodată nu sunt mulțumită de mine.
Nici acum, că ești în finală la doar 21 de ani? Mereu am crezut că pot să ajung până la 21 de ani aici…
„Azi plâng, mâine râd”
Și ești fericită… Când văd că Oltchimul câștigă… da, sunt. Dar eu sunt o Balanță și știi cum e… azi plâng, mâine râd, și tot așa. Sunt ambițioasă și supărăcioasă și dacă, de exemplu, cineva țipă la mine, cedez și îmi revin greu.
Dar nu plângi nici atunci când ești obstrucționată. Care au fost cele mai dureroase lovituri? De-a lungul carierei am recepționat lovituri în burtă, în ochi, în față, dar cele mai dureroase sunt în sâni. Cel mai greu moment a fost când m-am operat la ligamente…
Ce faci seara, înainte, spre exemplu, de retur? Prefer să mă gândesc, să-mi fac o analiză și să mă rog la Dumnezeu. Sper să batem, eu sunt o fire religioasă…
Doamne ajută!
„Obișnuiesc să arunc foarte mult pe la freză, pentru că portarii se feresc„, Patricia Vizitiu, inter Oltchim
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER